Cum sa faci din rahat bici!

Dante Gabriel Rossetti:
I never reared a young Wombat
To glad me with his pin-hole eye
But when he was most sweet and fat
And tail-less, he was sure to die!

In referatu de azi voi vorbi despre rahat. Desigur aceasta tema ar putea sa socheze o parte din admiratoarele si admiratorii mei avind in vedere ca i-am obisnuit cu lucruri frumoase si vesele. Credeti-ma ca mi-e tare greu sa abordez acest subiect, da cred ca trebuie sa luminam si acest tabu. Teza mea e ca orice lucru aparent urit si rau exista si un aspect frumos. Sa-ncercam sa cautam frumosu in existenta noastra arida si vom fi mult mai fericiti. Sa cautam frumosu in rahat? Iata o tema indrazneata pe care f. putini filozofi au incercat s-o aborde.
Ie rahatu atit de scirbos? De ex. rahatu cu apa rece, e chiar bun. Sau, imi amintesc pa vremea cind fi-miu era bebelus. Eram la masa si vine nefasta excitata si zbierind, „Uite ce frumos ie!“, aratindu-mi in scutece rahatu lu fi-miu. Ce se-ntimplase? Fi-miu fuse bolnav citeva zile si reusise sa faca un rahat „frumos“. Iata deci un inceput.

Dar exista si alte exemple mult mai convingatoare. De ex. Wombat (u) (Vombatus ursinus) acest teddy face un rahat odata la 14 zile. Rahatu lui e deosebit de frumos si chiar fara miros si extrem de folositor. Poate fi folosit ca luminari, drept combustibil, o firma germana produce hirtie din el, pot fi confectionate jucarii, bijuterii, etc. Are si o forma geometrica perfecta in forma de cub racordat se spune ca ar avea gaura triunghiulara (!!??). Acest animal ar putea inlocui ciinii ca animal de casa. N-ar mai fi nici o problema pe trotuare, din contra toti ar urmari ca acesta sa produca ceva pt. a fi asumat.

Sa ne imaginam ca savantii lumii prin genetica sau nanotechnologie sau hipnoza ar reusi sa modifice oamenii in asa fel incit sa aiba acelasi rahat ca Wombatu.
Avantajele economice ar fi imense. In primu rind fiecare consuma f. mult timp cu produsu acestuia. Doar odata la 14 zile ar insemna cistig de timp pt. alte activitati. Poate pt. mine ar fi putin dezavantajos deoarece, in aceste momente linistite, io imi beau cafeaua, fumez si citesc de cultura. Da ma rog!. Imi amintesc cu nostalgie ca pa vremuri la IMGB era o problema de productivitate pt. ca multi oameni ai muncii pierdeau f. mult timp pe WC. Mai ales lunea obisnuiau sa se-nchida-n cabina si sa citeasca sportu. Un sef inventiv a construit un dispozitiv care declansa automat dupa cinci minute tragerea apei, lucru care indeparta faptasu, mai ales ca erau wc uri turcesti.

Dezvoltarea acestei solutii, respective excremente wombatice la oameni, ar aduce economii de apa si de hirtie imense. Emisia de codoi ar scadea dramatic. Familiile nevoiase, pe timp de iarna, isi vor bate nefestele si copii pt. a „produce“ acest ceva care ar fi introdus imediat in soba.

Pe plan politic international ar fi o miscare cutremuratoare, mai tare ca-n Haiti. Depedenta de petrolu rusesc ar scadea considerabil, petrodolarii ar devenii rahatdolari, teroristii nu ar mai fi finantati.

Pe plan romantic de 14 Februarie de ex. Indragostita i-ar putea darui lui acest ceva ca semn de ceva unic, numai al iei, venit din adincu sufletului, ma rog un fel de suflet. Acest ceva ar putea lumina o cina romantica in doi.

Ma intreb oare ce-mpiedica aceasta revolutie si raspund, lipsa de picture of future a guvernelor, cu exceptia guvernului romanesc, desigur, care ar stimula aceasta devoltare daca nu ar fi impiedicat de fortele de stinga sau ma rog dreapta sau de centru sau de moguli, comunisti, securisti, antialcoolici.

Iata dragi pretene si preteni frumusetea!

Hai sa ne jucam copii!

Sunt un ofticos, ca orice barbat adevarat, ma oftic pa aia care sunt mai dastepti, mai frumosi, mai bogati decit mine. Cel mai tare ma oftica Burt Rutan. Stiti cine-i asta? Nu va voi rapi placerea de a googoli. Vreau doar sa va spun ca-l urasc. Il urasc cel mai mult ca se joaca.

Cind eram copil eram cam sarac si nu prea primeam jucarii, cel mult cite o ciocolata, da nu-mi placea ciocolata. Da-mi placea sa-mi construiesc singur. Aveam o productie de serie de trotinete, faceam pt. toata strada. Se iau doua scinduri, se iau citeva conserve, se desfac si se niveleaza, se bat in cuie ca-ntaritoare in zonele cu effort unitary ridicat, se taie un pic scindura la cap sa-ncapa un ax de lemn pe care se monteaza rulmentu, se unesc cele doua scinduri cu un piron, inca o scindurica perpendicular si gata trotineta.

Burt asta face jucarii tare frumoase. Multi oameni mari au uitat sa se joace. Io nu sunt si nu vreau sa fiu om mare. Vleau sa ramin copil. Vleau sa ma joc.

Dar sa-l lasam singur sa ne povesteasca:

Doamnelor si Domnilor vi-l prezint pe unu din cei mai fascinanti oameni ai secolului, Burt Rutan.

FRUMUSEŢEA ADEVĂRULUI ŞTIINŢIFIC

Pot spune ca am avut mult noroc in viata. Nu numai ca am aparut din spermatozoizi campioni da am si avut parte de o educatie aleasa. Degeaba m-am impotrivit cit am putut rigoarei unei invataturi si unei cresteri civilizate se pare ca tot a ramas ceva. Am fost un elev dificil, genul brinza buna in burduf de ciine, d-abia in studentie, printre betii, muieri, fotbal am fost infectat, printre picaturi, de farmecul tehnicii si al stiintei. Norocul vietii mele a fost profesorii exceptionali pe care i-am avut in facultate. Pe fondul unei mici destinderi politice, prin anii 70, s-a incercat renasterea pasaricii Phoenix din cenusa, refacerea industriei de aviatie romanesti care a avut o oarecare glorie intre razboaie. O miscare geniala a fost reactivarea “fostilor”, parte din ei adusi direct din inchisorile comuniste. Voi vorbi cindva de toti fostii mei profesori, carora le multumesc din suflet ca au facut din mine ceea ce sunt si, cum spuneam, daca nu m-as fi impotrivit cu toata forta poate ar fi fost si mai mult. Un leitmotiv al intregii mele educatii tehnice a fost frumusetea.
Prof. Stambuleanu, prof de motoare, proaspat “reabilitat”, iesit din inchisoare, fost ing. la Brasov la celebrul avion IAR80. Mergeam la practica, ne punea sa pipaim piesele “Uitati-va ce frumoase sunt, simtiti-le rugozitatea, razele de racordare sunt ca un popo de bebelus”. Hormonii nostrii ne duceau cu gindu la alt popo da..
Carafoli, marele prof de aerodinamica, „Cind treceti Alpii, (p-atunci nici nu visam sa ajung sa vad Alpii), vedeti cum in urma avionului ramin doua urme ca niste cosite de domnisoara“.
Voi incepe azi cu Prof Radu Voinea. Ar fi desigur o blasfemie sa-ncerc sa vorbesc eu, cu limba mea de lemn, de acest om minunat. Iertata-mi fie obraznicia de a scoate din context citeva ginduri ale omului Radu Voinea, in definitiv cine vrea poate citi totul pe Frumuseţea adevarului ştiinţific vreau doar sa subliniez ce m-a transformat la momentu dat T0, dintr-un derbedeias de mahala, de care nu m-am eliberat complet si nici nu-mi pare rau, intr-un, ca sa zic asa, intr-un ce? Chiar intr-un ce?

FRUMUSEŢEA ADEVĂRULUI ŞTIINŢIFIC
Vă rog să-mi permiteţi ca, în continuare, să fac unele reflecţii asupra cuvintelor profesorului meu, Mihail Hangan: „Rezultatul trebuie să fie simplu şi frumos”, care m-au urmărit întreaga viaţă şi care mă urmăresc şi astăzi. Se ştie că adevărul nu este întotdeauna frumos. Există realităţi care ne dezgustă.
De ce adevărul ştiinţific este frumos?
coincidenţă între modelul matematic şi experiment a fost considerată de Einstein ca unica minune din univers, faptul că natura are aceleaşi legi de evoluţie ca şi cele ale raţiunii umane.
Cum ajung oamenii de ştiinţă să descopere un adevăr?
1 printr-un dezvoltat spirit de observaţie.
2 printr-o analogie între două fenomene, unul cunoscut şi altul necunoscut Gabriela Ţiţeica, profesoară de mecanică teoretică spunea: „Mărul l-a nenorocit şi pe Adam şi pe Newton”!.
3 Se pune întrebarea dacă şansa nu joacă şi ea un rol important în descoperirea adevărului ştiinţific. „Toţi avem noroc; puţini îşi dau seama că-l au”.
4 Se spune că observaţia este modul prin care cercetătorul întreabă natura. Există însă o adevărată artă în a întreba natura.
5 Există şi descoperiri ştiinţifice care au la bază procesul de învăţământ.
“Nu este greu să faci o descoperire ştiinţifică epocală; greu este să-ţi dai seama că ai făcut-o”.
6 Omul de ştiinţă cercetează fenomenele din natură, folosind inventarul de cunoştinţe, pe care le posedă şi caută să-şi explice un fenomen nou, utilizând mai întâi aceste cunoştinţe Cu timpul, adevărul ştiinţific, considerat la început un paradox, devine o banalitate şi este incorporat în inventarul de idei al omului de ştiinţă, pentru a deveni mai târziu, când se face o nouă descoperire, o prejudecată. Şi cercetătorii cu o bogată experienţă cunosc faptul că uneori este mult mai grea lupta cu vechiul, cu cunoştinţe deja asimilate, decât cu noul care, la început, aparent sau nu, contrazice cunoştinţele existente.
7 el a ales numai mărimile importante şi care pot fi evaluate foarte precis (cu toleranţe foarte mici).
8 Marele economist american de origine română, Nicholas Georgescu-Roegen a avertizat în ultimele sale lucrări că, în ciuda teoriei liberalismului „laisser faire, laisser passer” a celebrului economist englez Adam Smith, care admitea existenţa unei „mâini invizibile”, care reglează totul, sunt posibile sisteme economice care pot sfârşi prin haos. Avea şi soluţii care să evite haosul economic, dar din păcate a strigat în pustiu.
+++++++++++++++
Şi la aceste frumoase cuvinte aş adăuga câteva citate din capitolul „Permanenţa frumosului” din volumul „Filozofie şi poezie” (Editura Enciclopedică, 1941 al lui Tudor Vianu):
„Frumuseţea adevărului ştiinţific rezultă din forma sub care ni se prezintă şi tocmai această formă ne cucereşte şi ne îndeamnă să-i pătrundem conţinutul.
In cel mai neînsemnat adevăr ştiinţific, obţinut cu multă trudă, străluceşte parcă ceva din întregul univers, ceva nespus de frumos.
Aparent, omul de ştiinţă pare cel mai îndepărtat de orice preocupare artistică. Şi totuşi, la sfârşitul cercetării, omul de ştiinţă simte aceeaşi bucurie ca aceea care răsplăteşte pe artist. Şi încheie Tudor Vianu: Adevărul, ştiinţific, frumosul şi binele cresc dintr-o tulpină comună”.
omul de ştiinţă extrage frumosul din fenomenul pe care-l studiază.

Multumesc dragi profesori!

Zell am See, Land of choice

Nu stiu cine e ministru turismului in Austria da stiu ca la Zell am See ma simt ca acasa. Peste tot unde te-nvirti se vorbeste romaneste, in orasel, in gondola, pa piste. Peste tot sunt romanasi pa cinste ca nea Marin de ex. Nea Marin e din Pascani, l-am intilnit zilnic la Berghotel Schmittenhöhe. Hotelu asta e pa virf la 2000 de metrii, uneori ie vint, alteori e soare sau frig, nu conta, nea Marin era intotdeauna acolo, adica nu stiu daca chiar intotdeauna da io cind ma duceam pa la prinz acolo el era prezent. De fapt io nu prea maninc la prinz cind sunt la schi ca ma inmoaie, cel mult poate o Gulaschsuppe. Au acolo o supa exceptionala chiar mi-a povestit Hans ca au zece bucatari unguri. Ai draq unguri!. Si e singura perioada din viata cind nu prea beau, o spun cu rusine.
Nea Marin era cu tot familionu, doi copii deliciosi echipati de schi pina-n dinti, cu casca si tot ce trebe, nefasta mnealui si soacra. Nea Marin era preten la catarama cu Hans mai ales ca se vedeau prima data si era dragoste la prima vedere. Hans e proprietaru hotelului si-n acelasi timp Dj si e tare simpatic. Hotelu de altfel e supradenumit Schnaps Hans, ca fara snaps nu se misca nimic. Cum il vedea Hans pa nea Martin striga in microfon "un schnaps free pt. mein Freund aus Rumänien, Herr Marin." Nea Marin se ridica si facea cu mina la toata asistenta, se ducea isi bea schnapsu dintr-o suflare si daca tot facea drumu mai comanda ceva vin fiert sa se clateasca. Ne-am nimerit la o masa din alea lungi de lemn, si asa am aflat ca-i din Pascani, mai mi-a povestit el multe da nu prea auzeam ca muzica lu Hans era data la maxim.

Deci cum ar veni romanasii pe care i-am vazut si-ntilnit erau absolut normali. Pa ici pa colo mai apareau cocalare, doamne de doamne, se vedea de departe ca sunt de afaceri externe imbracate cu sclipici si cu nelipsitele pungi de la buticuri chiar cind erau inchise de Craciun.

Revelionu fu in piata centrala si cind sa bata gongu s-a repezit toata suflarea pa malu lacului See unde municipalitatea a bagat multe pocnitori si se ridicau si se oglindeau in apa. Unde mai pui ca peste tot rasunau nelipsitele valsuri. Balamucu s-a terminat insa repede cam pa la unu ca trebuia sa merga lumea dimineata la munca, adica la schi. Pa la 10 furam pa pirtie si ne daduram ceva apoi pa la prinz zup la Hans. Hans ne puse la valsuri de ne buluci mai ales ca nu-i usor sa joci dansuri in clapari de schi. L-am cautat pa nea Marin da nu l-am vazut.

+++++++++++

Citeva sfaturi practice:

- Zell am See inseamna Capela de pe lac, deci evident are un lac maricel.

- Am inchiriat un apartament cu trei camere, doua bai, pret 169 euroi pe noapte. la ca. 200m de sirme. Am preferat varianta asta ca eram cu printesa. In afara sezonului e mai ieftin.

- Pret Schipass pt. 8 zile, 230 euroi de persoana. In afara sezonului e mai ieftin.

- Gondolele si Cabinele modernizate unele chiar cu caldurica la scaun pt. cur.

- Statiunea nu prea mai e potrivita tinerilor, a cam devenit de familie si batrinicioasa. Apreschiparty era cam apatic. Or zice unii ca f. potrivita pt. tataie, nu-i adevarat.

+++++++++++++

Desi a fost frumos totusi a lipsit ceva si anume zapada, tare trist e la munte fara zapada, desi de schiat s-a putut schia, dar pe zapada de la conserve adica din tunuri care, tanti Jeni poa sa confirme, nu e la fel de pufoasa ca aia adevarata. Ne-a fost cam lene sa mergem pe ghetaru de la Kaprun, 3000m altitudine, aflat la ca. 20 minute de mers cu autobuzu gratuit unde s-ar fi putut schia poate mai bine. Si ca sa mori de oftica in ziua in care am plecat a inceput sa ninga ca-n bazme.

Acum trebe sa recuperez perioada de abstinenta alcoolica. Ma tot gindesc "Oare ce-o face nea Marin?"

revelioane, revelioane

Imi amintesc cu multa groaza unu din cele mai nefericite revelioane din viata mea care insa s-a incheiat intr-un entuziasm general. Flacai si fete de flacai fiind am pregatit totu conform ISO 9000 si ne-am purces a ne distra. Adusa cu mari greutati din mari departari se afla la loc de cinste o damigeana de 20 din cel mai Cotnari cotnari. Manipularea acesteia nu era lucru de saga asa ca ne porniram s-o usuram. Prima manevra fu insa fatala, se sparse in mii de cioburi care aduc noroc. Eforturile de a suge covoru fu doar partial incununat de succes. Iata-ne deci in ajunu marii intilniri ci viitoru lipsiti de cele mai elementare mijloace de comunicare.
Facuram insa ca Dorobantii aia, cum il cheama, ca noi faceam treaba pa Vacaresti din porecla o reclama si porniram a ura pe la case a colinda. Nu ne-am imaginat nici o clipa ca sunt atitia inchisi in casa care asteapta cascind ANU NOU si se bucura de plugusoru nostru. Ca absolut toti erau nespus de bucurosi de oaspeti si mai ca nu ne mai lasau sa plecam ca cintam si dansam si am baut din cele si mai cele bune licori si fura bucate alese si am incalecat pe sa…
++++++++++++++
Cel mai trist revelion a fost insa in primu an in Germania. Am fost invitati de niste nemti. Ne-am imbracat gigea la second hand, nefasta a facut din belsug sarmale, am gasit si niste tuica, vorba aia sa nu ne ducem cu mina goala. Cind sa iesim din casa primim un telefon de la nemtoaica care plingea, se certase cu barba-su si contramanda toata actiunea. Am mincat sarmale pin-la Pasti.

Atunci am inteles cit de trist e sa fi tocma de revelion singur cu nefasta, acum inteleg de ce s-a cam incetatenit obiceiu sa se iasa pa strazi, nimeni nu vrea sa fie singur, chiar daca uneori tocma in mijlocu multimii singuratatea e mai apasatoare.

Craciun fericit si guten Rutsch ins neue Jahr!

La sfirsitu anului se cuvine sa facem un inventar.
In ceea ce ma priveste a fost un an f. bun. Am devenit bunic si desi sunt lipsit de experienta totusi m-am descurcat f. bine. Atit familia cit si io am fost sanatosi n-am luat nici porcine si nici d-alea rusinoase. In plus, in ciuda crizei, mi-a mers f. bine, chiar am cistigat mai mult decit oricind.
Am facut bilanturi si pe alte domenii, de ex. m-am convins ca am gene latine, chiar am citit ca la ultimele sapaturi s-a descoperit ca latinii beau in medie un litru de vin pe zi, pot afirma ca sunt si io f. aproape depasind cu mult media germana de numai 23 litrii pe an.

In anu care se-ncheie am facut insa si lucruri de care nu sunt mindru. De ex. am emis 44,34 tone de codoi, conform programului de calcul pus la dispozitie de ministeru mediului inconjurator, si asta in timp ce media europeana pa cap e de 13,2 tone. Sincer sa spun nu stiu cum am ajuns la asa o performanta negativa, deoarece am incercat intotdeauna sa ma hranesc sanatos, sa fac sport, sa zimbesc si sa fiu bun atit cu oamenii cit si cu femeile. Se pare insa ca mersu cu avionu cu biznis class si cei peste 40.000km de masina m-au catapultat in categoria criminala a emitatorilor de codoi. Mentionez ca n-am facut-o intotdeauna din proprie initiativa si de multe ori am fost pur si simplu constrins.

Dintre cele mai amuzante momente din anu ce trece pe primu loc e desigur alegerile din Romania. A fost o distractie pe cinste, realitatea bate filmu si poiezia si proza.

In rest am cunoscut multi oameni simpatici si inteligenti, da si multi timpiti, am glumit cu unii i-am injurat pe altii.

Din partea redactiei blogului La Neamtu tiganu cit si din partea nefestei cit si a mea personal va urez:
Craciun fericit si un an 2010 mai bun decit toti ceilalti!
Hai noroc, sanatate, ca belelele curge!

Neamtu Tiganu alias Mihai

O, brad frumos. Cu cetina tot verde!

Se spune ca bradu de fapt nici nu ar trebui sa fie brad pt. simplu fapt ca pe vremea aia nici nu prea erau brazi pa acolo. Se zice ca bradu de fapt ar fi trebuit sa fie un mar sau ma rog ceva verde care ar alunga spiritele rele si ca globurile din brad de fapt ar trebui sa fie mere care ar simboliza ceva cu maru lu Eva si Adam.

Nu intotdeauna a fost usor sa faci rost de un brad. Era prin 80 si ceva, p-atunci proiectele trebuiau predate pin-la sfirsitu anului. Deci ore suplimentare fara sfirsit plus nenumarate petreceri de Craciun mai mult sau mai putin ilegale. Nu e deci de mirare ca-n aceste conditii un tinar tata incepator, cum eram io pa atunci, a neglijat sa procure din timp un brad. Extrem de dificil era si transportu acestuia pt. un neposesor de Dacie sau Trabant. Iata-ma deci chiar de Craciun fara brad. Nici nu concepeam sa ma duc acasa fara acest obiect stiam ce va zice nefasta, imi imaginam lacrimile, strigaturile, „De nimic nu esti in stare, nici macar un brad, orice idiot e in stare, cum Craciun fara brad, numai la bautura si la muieri ti-e gindu, am muncit de ma dor salele, sarmale, piftie, tu numai atit trebuia sa faci, sa iei un brad…“.

De altfel in increderea mea netarmuita in oameni mi-am imaginat ca ma duc undeva unde sunt brazi, caut unu frumos si scump, nu conta pretu si vin cu el acasa. Vroiam unu cam de 2 metrii, drept ca bradu, verde, bogat si proaspat. Imi spusese mie cineva ca daca e mai albicios tine mai mult, ca nu trebe sa fie molid ci brad brad. M-am apucat deci sa prospectez piata, am inceput de la Baneasa, apoi Obor, Icoanei, Berceni. Nici urma de brazi. Incet, incet intram in panica, am luat un taxi si i-am spus ca vreau sa cumpar un brad si sa ma duca acolo unde e unu de doi metrii, bogat si drept. Taximetristu vazind ca miros a alcool m-a aruncat jos, a zis ceva de mama, i-am zis io ca asta-i mirosu meu naturel.
Se facuse deja tirziu si chiar si pietele potentiale unde s-ar fi gasit ceva, daca ar fi avut, se inchideau. Ma gindeam sa iau un mar ca nefasta nu se pricepe la botanica da nu am gasit niciunu verde. Am intilnit insa un batrinel cu citeva crengi verzi. A fost amabil si mi-a aratat de unde le-a luat. M-am indreptat virtej catre locu cu pricina, gardu nu era prea inalt, asa ca l-am putut sari cu usurinta chiar daca pantalonii au avut ceva de suferit. Am adunat craci si betisoare le-am legat cu cureaua si am plecat fericit.
Acasa le-am legat cu sirme, sfori, le-am tuns si frezat. Niciodata nu am avut un brad asa de frumos, era perfect, prea frumos sa fie adevarat. Ar fi rezistat f. mult daca nu ar fi luat foc a doua zi de la luminari fapt ce mi-a permis sa schimb tapetu si nefasta si-a luat niste perdele noi pe care si le dorea de mult. Medicu de la salvare care a pansat-o pa nefasta a fost f. dragut. Pe undeva insa am impresia ca bradu nu reuseste sa alunge toate spiritele rele, unele se furiseaza totusi.

Tare frumos ie Craciunu!

P.S Oamenii de stiinta spun ca dupa Craciun creste rata de divorturi cu 20%. Ooops vine Craciunu, oare ce sa-i iau nefestii? Poate o suta din geanta!
PPS Poznele sunt furate din Net nu au nici o legatura cu nefasta, ia ie bruneta.

Die Vorfreude ist die schönste Freude

"Placerea dinainte este cea mai frumoasa bucurie"

Numar zilele, cit mai ie? Canturile la schiuri sunt ascutite, sunt deja in sufragerie, zilnic genoflexiuni, nefasta "astea lipseau!" oare mai pot, ma mai tin genunchii, mai stiu?
Parca vad, dimineata, prima cabina, zapada neatinsa, a nins peste noapte, hip ura, Pulverschnee, -20°, vint pe virf, iute jos, facem una usoara de-ncalzire, una albastra,
merge, hai sa facem si una neagra, hai pa 13, puff, e cam gheata, sus repede, jos, sus, jos si mai repede..

Salele, salele, genunchii, ora 16 ultima cabina.

Apreschi party, Jagertee (ceaiu vinatorului, un fel de tuica fiarta), toata lumea cinta, danseaza.. ne tirim catre cabana,
A doua zi, sus la prima ora, jos..

Cite zile mai sunt? Nu mai am rabdare!

Куда к Берлину

In sfirsit am ajuns la Berlin, oare ce zi e azi? De cite zile mergem, or fi patru, cinci sau o vesnicie? Ma uit la baiat, "ti-e foame?", "un pic", bine ca dormise un pic in tren, il iau de mina. Si acum incotro? Simt cei citiva dolari ascunsi in pantofi, ideea a fost f. buna, poate nu geniala da orsicit, bine ca i-am salvat. Ce am fi facut acum fara nici un ban? Bagajele da-le dracu, nu erau decit zdrente, ce-or face ungurii aia cu ele? Nici nu mi-a fost prea frica, cind esti f. obosit nu mai simti nici frica. Am fost idiot ca am cautat un compartiment gol, daca stateam cu ailalti precis nu s-ar fi intimplat.

Da acum duca-se, bine ca nu-i frig si-i putin soare, pt. februarie e O.K. Ieri a fost ziua mea azi e la lu fi-miu, ne-am nascut unu dupa altu. Il iau in brate, „La multi ani bambilica!“, azi e ziua ta. Ce-ti doresti de ziua ta? "Sa ajungem la mama!"
"Suntem aproape, trebe doar sa trecem peste un zid si am ajuns, nu chiar, da aproape."
Oare unde suntem? Intru intr-un restaurant, inca nu-i deschis, ospatarii aseaza mesele. "Can we use your restroom?" intreb. Ospataru nu pricepe, se uita la mine, la copil, ne face semn sa intram. Ma spal un pic pe fata, il clatesc si pa Bambilica, scot cu grija doua bancnote de 10 dolari din ghete. Ospataru parea de treaba, ii arat dolarii, ii explic prin semne ca vreau marci, se uita-n stinga si-n dreapta, isi scoate portofelu, imi da citeva, ba da mari sunt marcile astea estgermane! N-am de ales, trebe sa iau un tramvai ceva. Cum ajung la Check Point Charlie? Iese cu mine in strada imi arata directia, vad chiar tramvaiu sau o fi tren? Danke!

Ajungem undeva, multa lume, turnu de TV arata exact ca la TV cind se dadeau gagicile alea cu picioarele pina-n pamint de la fridrihpalas. Intru intr-un hotel derapanat, Zimmer?, Ja, in sfirsit, camera imi pare luxoasa, il dazbrac pa bambirica, ii scot ghetele, „de ce nu mi-ai spus ba ca te-au ros?, ti-a dat singele, nu-i nimic hai sa faci o baie!". Ii scot ciorapii si-ncerc sa-i spal, ii pun pa calorifer poate se usuca mai repede, slaba speranta, caloriferu-i rece.

++++++++++++++

Bambirica se balaceste-n cada. Cu cine-o semana ca-i place baia? Ma-ntind pa pat, imi aprind o tigare, le numar, mai am trei. Deschid fereastra, vine fum de carnati, imi amintesc ca mi-e foame, tare foame, copiluuu trebe sa manince!, sa-l imbrac, nu are ciorapi, caut prin buzunare, gasesc niste batiste, ii infasor picioarele. Coborim, cirnati, Currywurst, Bambirica maninca ca un lup, "Mai vrei?", "Da", "Maninca-ncet, sa nu ti se faca rau".

Si acum? Ce facem acum? Sa dam un telefon! Cum se da telefon? Aud vorba romaneasca, niste baieti. "Baieti stiti de unde as putea sa dau telefon pa partea ailalta? ", "Incearca de la hotelu ala mare".